E-atâta frig în suflet fără tine...

E-atâta frig în suflet fără tine...
Când în genunchi te cheamă pentru-Mpărat,
Și șoaptele ce-i sunt-nnecate în suspine,
Se adâncesc în fața Tronului Înalt...

E-atâta brumă-n inima de mamă,
Când iarăși singură îngenunchează
În fața Creatorului iubit,
Și inima, atât îi sângerează...

Căci, ce are mai scump și ce îi e mai drag:
Copilul legănărilor duioase,
...s-a-ndepărtat și a plecat...
Departe dus de casă și ... de-Acasă...

Atâtea lacrimi se înnoadă,
Și se-ntâlnesc cu ale inimii-n sufletul ei,
Căci Pâinea-sfântă, dulce și aleasă,
Nu e dorită și mâncată de copiii ei.

Și azi îngenunchează singură la cruce,
Cu mâini încrucișate-n
Lacrimile atâta de fierbinți și aspre,
În faţa Salvatorului iubit,
În plânsul vocii de durere sugrumată.

Ele mijlocesc - jelind o sfâşiere dureroasă:
- Stăpâne-Tată, Fiule Iubit și Duhule Mărite,
Îti dau onoare... mă smeresc ...
Dar am o întrebare și acum,
Aceea pe care eu demult, ''o plâng'':
- Mai este mult până-i aduci Acasă?

Căci îmi e frig în rugăciune fără ei,
Mă simt... furată de-ntuneric... și săracă,
Și geamătul din mine iar Te-ntreabă:
- Mai este? Cât mai e până-i aduci la Masă?

********************************
Cad boabe-lacrimi pe genunchi,
Și inima îi sângerează...
Ea, poate-acolo-n rugă va muri,
Sau poate ... va trăi... da-n mijlociri va fi tot trează;
Nu-și va-ntrerupe jalea-n lăcrimare,
Va aștepta-n speranţa căci:
Dumnezeu o-aude,
Dumnezeu Se-ndură și lucrează
Și-i va întoarce fiii pentru ea și pentru El
Din lumea asta rea și mare...








Azi am avut fericirea să scriu, să vorbesc, cu două tinere pe care mamele lor scumpe le așteaptă... în rugaciuni, Acasă {în casa Domnului}.
Sanda Tulics, 14.10.2014, Oconomowoc