TU URCĂ SUS PE MUNTE

Tu urcă sus pe munte,
Alături de Isus
Nu mai privi la lume
Și-al vieții neajuns!

Vino cu juruința
Și cu povara ta,
Căci iată, se arată,
Din cer, salvarea ta;

Ești cântărit cu milă;
De ce stai în răscruci?
Se-arată izbăvirea,
Cea după care strigi...

Căci vreau să-ți dau iertare,
Izbândă, biruinţă,
Dar urcă azi pe treapta
Cea care e credința.

Că-i trebuință mare
De faruri în răscruci
Căci noaptea se lungește
Și sunt multe poteci...

Lasă-ţi fiinţa-o clipă
Să steie alipită
De Mine, sus pe munte,
Să fie fericită!

Și va simți puterea
Ce se revarsă-n har
Și dar de-nțelepciune
Se va trimite-n dar!

E toată-ncărcătura
De care ai trebuință
Deci, urcă, nu te teme,
Păşeşte prin credință!

În vale te-nfioară
Mulțimea de poteci...
Pe culme, vezi doar țelul
Și-n har te odihnești.

E greu să urci pe stîncă
Acolo, pe-nălțimi...
Dar merită, veghează,
Nu privi la mulțimi!

Isus cu ucenicii
Pe munte când au stat
Din culmea fericirii,
Ei n-ar mai fi plecat.

Puterea te-ntărește
Și-ți dă din taine noi;
Deci astăzi, te grăbește,
Până-i harul șuvoi!

Doar așa vei pricepe -
Și-n har să crești mereu,
De urci tu, sus pe munte,
Chiar lângă Dumnezeu.
amin