Educaţia pentru iubire

   "Dragostea este îndelung răbdătoare şi plină de bunătate, nu se poartă necuviincios, nu se mânie, nu pune la socoteală răul."

   Bunul Dumnezeu a avut numai gânduri bune cu privire la mine. M-a pus în legătură cu oameni interesanţi. Mi-a trimis, printre alţii, un ucenic pe care a trebuit să-l primesc, care era potrivit pentru mine. Nu-mi era simpatic. Era arid şi plictisitor. Tot felul de şiretlicuri a făcut faţă de mine cu gura; la lucru se aşeza în vârful degetelor de la picioare şi se legăna într-o parte şi într-alta, ceea ce eu nu puteam să sufăr. Voiam să-l iubesc cu adevărat. M-am rugat lui Dumnezeu: "Eliberează-mă!" şi mă gândeam că dacă Dumnezeu mă poate iubi mai mult decât iubesc eu acest ucenic, atunci nu va merge bine. Ştiam că nu trebuie să mă supăr. Aceasta a fost o bună şcoală; îmi simţeam neputinţa şi voiam să fabric dragostea şi răbdarea ca să-l suport pe ucenic. Dar fabricaţiunile mele nu au fost primite, erau false. Nu înţelegeam cum să mă îmbrac cu Dragostea Lui Dumnezeu. Dar Isus m-a biruit. El a reuşit să mă aşeze în har. Are o mare importanţă ce gândesc eu despre alţii. Dacă eu nu iert, nici Dumnezeu nu mă poate ierta. Dacă am necaz pe cineva, şi Dumnezeu are necaz pe mine, oricât de evlavios aş fi eu. Dacă cineva îmi pune ceva în cale, eu nu puteam să trec peste lucrul acela. Mergea cu mine şi în pat. Dar imediat ce am recunoscut iubirea lui Dumnezeu, a fost altfel. Cât Îl recunoaştem pe Hristos, atât de mult o să fim transformaţi după chipul Său. Să nu avem amărăciune faţă de cineva. Nu e plăcut, şi acest lucru poate avea urmări. Dacă observăm lucrul acesta trebuie să ne spunem "Ia-ţi poziţia biblică!". Satana trebuie să piară împreună cu toate şiretlicurile lui, pe care le foloseşte faţă de un copil al lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc vede cum atacă Satana, cum vin încercările, cine învinge în cele din urmă.

   "Credinţa noastră e aceea care biruieşte lumea."

   Odată m-a întrebat o fată dacă ar putea să vina la noi în servici. Ne plăcea bine de ea şi ea vedea tot ce are de făcut. Era harnică şi muncitoare. Mă gândeam: "Avem o servitoare bună, pe care o pot lua să mă ajute şi în căminul nostru de vacanţă în Pont. Acum când era la noi a ieşit o boală la iveală, în care ea cădea adesea şi de care ea nu ne spusese în prealabil. Era ceva rău de tot. În această stare se făcea vânătă şi bătea urât. Mă gândeam: "Nu o pot lua la Pont. Ce bine dacă ar pleca. Aş scăpa de ea." Apoi, iarăşi m-am gândit: "Trebuie să te porţi frumos faţă de ea, atunci poate că pleacă singură." Mi-a venit în minte şi cuvântul:

   "Dragostea e îndelung răbdătoare şi plină de bunătate."

   Am recunoscut că eu pot face cum vreau eu, ori să merg în iad, ori să trăiesc după Cuvântul lui Dumnezeu. Nu poţi să mai faci cum vrea carnea dacă vrei să-L slujeşti pe Dumnezeu. Ce bucuros am fost! De atunci am mulţumit Tatălui Ceresc, că n-am trimis servitoarea de la noi. S-a întâmplat mai mult decât gândeam: ea s-a făcut sănătoasă!

................

   Pe cei nepocăiţi şi pe oamenii pocăiţi trebuie să-i purtăm şi sa avem răbdare cu ei. Iubitul Tată Ceresc face să fim laolaltă, tocmai cu aceia cu care e bine să fim. El ştie ce este necesar pentru noi, pentru educarea noastră şi de ce avem nevoie. Dumnezeu ne pune adeseori în legătură cu oameni care au o atitudine duşmănoasă faţă de noi, până când noi ne dăm seama că ei nu ne sunt spre pagubă ci de mare folos. Mulţi nu-şi dau sema de călăuzirea lui Dumnezeu şi mereu se plâng. Dumnezeu vrea să ne scape de părerile greşite. De aceea ne introduce în foc şi în apă. Mulţi se supără când sunt vorbiţi de rău, în loc să se bucure. În propria familie, întotdeauna îşi impută unii altora greşelile. Dacă nu iertăm oamenilor greşelile, nici Dumnezeu nu ne iartă. Nu e nimic rău ca neîmpăcarea, care este asemenea omorului.

   Ce facem când suntem ocărâţi pentru Numele lui Hristos? Binecuvântăm, ori ne apărăm şi ne gândim că aşa ar trebui să creada oamenii. Am fost învăţaţi de Dumnezeu:

   "Bucuraţi-vă când oamenii vorbesc tot felul de lucruri rele împotriva voastră, spunând minciuni!"

   Cuvântul acesta m-a restabilit de multe ori. S-au vorbit lucruri îngrozitoare împotriva mea şi, adesea, îmi venea să fac ceva împotrivă. Dar, întotdeauna, Cuvântul lui Dumnezeu m-a reţinut de la aceasta. Cât de recunoscător îi sunt lui Dumnezeu! Altfel, n-aş fi putut spune cu cugetul curat că trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este scris. Dacă m-aş fi ţinut de Lege şi dacă m-aş fi plâns că am fost insultat, atunci mulţi ar fi intrat în mari greutăţi. Aceia care au adus minciuni grele în cărţi, ar fi trebuit să-şi fi retragă cărţile dacă i-aş fi atacat. În fond, nu-i voie să arunci asupra cuiva batjocuri şi neadevăruri şi să le publici. Dar, calea lui Dumnezeu este să-i binecuvintezi pe aceştia şi să te rogi pentru ei. Aşa a făcut Mântuitorul.