Dedicație doamnei prof. univ. dr. Coralia Adina Cotoraci

Doctor, profesor, cuvinte estompate
Prin faldurile vremii trecătoare,
Dar tu, dând humei lăstari de sănătate,
Ai titlul scris cu străluciri de soare.

Cu fața înflorită în rodiu King,
Zâmbetul senin de înger păzitor,
Din glasul tău petale albe ning
Peste rănile ce-nsângerate, dor.

Prin mâinile-ți dibace, Cerul numai,
Binecuvântă, chinul îl alină,
Încinge un curcubeu din flori de mai
Și iar ridică ziduri din ruină.

Tu ești mereu încinsă cu ștergarul
Ca să slujești în Dragoste fierbinte,
Speli neputințele cu mâini de aur
Și ne ești soră și ne ești părinte.

În jurul tău e pacea, auroră
Și armonia e la ea acasă,
Iar calea ta fotonii o măsoară
Căci traiectoria ți-e luminoasă.

Draga mea, scumpă, să nu uiți vreodată
Căci ești un rod, ești facerea de bine,
Lucrarea ta e-atât de minunată
Căci Dumnezeu este mereu cu tine.

În valea mea de lacrimi și suspine
Ești mâna ce mă ține, grijulie,
Te doare,-ți pasă, te ocupi de mine,
Îi mulțumesc Lui Dumnezeu și ție.

Cum străluce roua-n petale de crin
Și după nor, azurul râde-n soare,
Să-ți fie răsplătită truda, deplin
Și să desfereci taine-n cercetare.

În galerii de-adâncuri celulare
Să ai mereu candela luminândă,
Să-ți hărăzească Domnul sorțul care
Ți-aduce căutarea la izbândă.

Cu respect, Ana Haz, Arad, 02. 11. 2014