De nu ne-ai fi lăsat Isuse a ochilor izvoare
Să ne aducă mângâiere în clipe de-ncercare
O, cât de greu am fi trecut prin valuri şi dureri
De n-ar fi fost izvorul care ne dă prin el puteri!

De n-ar fi lacrimile Tată cum ar mai plânge duhul
Când norii grei de-ngrijorări întunecă văzduhul
Şi cum am mai putea păşi spre zările albastre
De n-ar fi lacrima oglinda mulţimilor de astre!

O, Doamne ne-ai lăsat în dar atâtea lucruri bune
Dar cum e lacrima nimic nu-i preţios pe lume
Căci Tu o strângi în pumnul Tău... comoară minunată
Ce o păstrezi în veşnicii cu dragoste de Tată!

Vulcan-15-10-2014
Mary