Preţuiesc, o singură chemare!

Ma striga timpul visator
Chemându-ma departe...
Dar eu, îi spun ca sunt al Tau
Si nu vreau cai desarte ...

Ma cheama vuietul de vant
Ce bate in cotloane,
Dar eu, îi spun ca-s lecuit,
Si am alta chemare ...

Ma cheama valul ce se sparge,
Sa simt ce-i agonia...
Dar eu, îi spun ca sunt smerit
Si nu-mi aţâţ mandria;

Ma cheama gandul cel viclean
Sa stau cu el la troace.
Dar eu, cu el nu stau la sfat
Caci vorba lui nu-mi place.

Ma cheama acea placere sumbra
Ce inca îmi da tarcoale...
Dar eu, îi spun ca n-o doresc
Si nu-i dau ascultare.

Ma cheama cel-faradelege
Sa-mi dea simbrie mare...
Dar eu, îi spun ca sunt alt om
Si stiu ce-i cumpatare.

Ma cheama acei idoli desarti
Sa-i venerez pe ei...
Dar eu, le spun ca ei sunt falsi
Si plec de langa ei.

Ma striga acea valtoare a vietii
Sa ma arunc în ea ...
Dar eu, acum, ma simt crestin
Si fac doar Voia Ta.

Ma striga inima cea noua,
Si-mi spune sa ma rog...
Caci doar asa primesc iertare
Si am un viitor .

Ma striga omul nou-nascut
Ce crede in Isus,
Caci vrea sa mearga sus, la El'
Nimic nu-i mai presus!