Transformarea creştinismului

   În perioada de început a creştinismului, accentul era pus pe Isus Hristos şi Împărăţia Lui - nu pe teologie.

   Bineînţeles, sunt doctrine fundamentale pe care creştinii întotdeauna le-au considerat esenţiale credinţei. Dar cumva, aceste lucruri, considerate esenţiale, au crescut de la câteva propoziţii la lungi liste de dogme teologice, din care multe erau necunoscute primilor creştini.

   La început, creştinii au înţeles că esenţa creştinismului era o relaţie cu Isus Hristos bazată pe ascultare, credinţă şi dragoste.

   Aceasta nu era o relaţie oarecare, ci o relaţie care producea roade autentice pentru Împărăţie. La origine, creştinismul era o religie a celor săraci şi needucaţi. Nu existau seminarii şi nici şcoli de teologie.

   Dar, după aceea, s-a întâmplat ceva. Teologii au venit la conducerea Bisericii. Când ei au preluat controlul, accentul s-a schimbat treptat de pe roadele evlaviei pe teologie. Nu după mult timp, o viaţă evlavioasă a fost considerată deseori o erezie.

   În mod interesant, chemarea adresată de Isus celor mai mulţi dintre urmaşii Lui era compusă doar din trei cuvinte. Dar aceste cuvinte au răsturnat lumea:

   "Vino după Mine!"

   Isus a răsturnat gândirea teologilor din zilele Lui, anunţând că Împărăţia va fi mai bine înţeleasă de către "prunci" decât de cei învăţaţi. În contrast cu aceasta, atunci când teologii creştini au venit la putere în secolul al IV-lea, accentul s-a schimbat de pe "Vino după Mine" pe "Studiază-Mă". Teologii au pretins că au o înţelegere specială şi în profunzime a Scripturii. Restul bisericii trebuia să stea deoparte şi să accepte ceea ce teologii le spuneau cu privire la înţelesul adevărat al Scripturii. 

   A avea roadele ÎMPĂRĂŢIEI nu mai era lucrul important.

   Lucrul esenţial era să fii de acord cu doctrinele "corecte".