Poziţia faţă de Biserica de Stat
Cine se teme de Dumnezeu, citeşte Biblia cu sârguinţă şi găseşte adevărurile unul după altul. La început, după ce m-am întors la Dumnezeu, mă bucuram când un preot venea la adunare şi vorbea. Mergeau oamenii şi la biserică dar fără să se întrebe dacă acolo se vesteşte Cuvântul sau nu. Este scris: "Cercetaţi toate şi păstraţi ce este bun. Când am găsit însă în Biblie:
"Cine nu mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, acela nu este de la Dumnezeu...",
atunci s-au schimbat lucrurile... (Când ţineam o evanghelizare şi venea vreun preot eu îl lăsam să vorbească fără a cerceta dacă este credincios). Odată, am observat că un preot era modernist şi l-am oprit în mijlocul cuvântării; şi fiindcă el nu voia să tacă am cerut să se cânte o cântare. Consideram că îmi voi pierde mântuirea acceptând astfel de lucruri... Nu putem să ascultăm tăcând când se vorbeşte împotriva Cuvântului lui Dumnezeu... şi să ni se pară căci slujim lui Dumnezeu; nu putem să ne închinăm şi la idoli şi lui Dumnezeu! Dumnezeu vrea să ne aibe în întregime, şi nu pe jumătate!
Trebuie să luăm seama la ce spune Dumnezeu şi nu la ceea ce spun oamenii! Ei declară repede pe cineva ca fiind mântuit. După ce eu m-am întors la Dumnezeu, mi s-a reproşat căci m-am lepădat de biserică. Adică, imediat ce am început să-mi potrivesc viaţa după Cuvântul Lui Dumnezeu, mi s-a spus că sunt un renegat! Ciudat! Mă aşteptam ca toţi să se bucure, chiar şi preotul, şi oamenii bisericii. M-am dus la preot şi l-am întrebat dacă nu vrea să ne rugăm înainte de predică, pentru ca cei ce ascultă să se pocăiască. El nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Am înţeles atunci că doar cel ce ştie unde merg oamenii care mor nepocăiţi şi fără Dumnezeu, acela pune la inimă ceea ce scrie Pavel Corintenilor:
"Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm"
Conducătorul bisericii din Pergam, în Apocalipsa 2, avea o bună mărturie din partea Domnului Isus în ceea ce-l priveşte pe el personal, însă, pentru că îngăduia în adunarea sa pe unii care ţineau învăţătura lui Bileam (Balaam), nu era fără vină înaintea lui Dumnezeu; i s-a socotit ca păcat.
Dacă vrem să fim mântuiţi, trebuie să ne orientăm doar după Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar nişte preoţi mi-au spus, că ei nu pot să vestească adevărul aşa cum scrie în BIBLIE, CĂCI ALTFEL NU AR MAI PUTEA SĂ RĂMÂNĂ PREOŢI, AR FI ÎNLĂTURAŢI.
Am fost sfătuit multă vreme să fiu lumină şi sare în biserică. Când am găsit în Biblie scris de cine trebuie să ascultăm şi de cine nu, mi-am dat seama că eu sunt o lumină doar dacă ascult de ce spune Dumnezeu. Luminile celelalte se sting... Să ne ferim de aceia care au doar aparenţa unei fiinţe mântuite dar tăgăduiesc puterea. Chiar apostolul Ioan ne învaţă: "Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta (a apostolilor) să nu-l primiţi în casă." Poporul lui Dumnezeu a fost întotdeauna separat şi aşa este şi azi; nu e nevoie să ne părăsim locul, dar trebuie să acţionăm doar după Cuvântul lui Dumnezeu; să mergem din lumină în lumină!
......................
Lucrarea noastră şi scopul nostru este să-i aducem pe oameni la naşterea din nou, căci Domnul Isus spune clar:
"Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu".
Noi nu ne putem odihni decât după ce ascultătorii au primit Duhul lui Dumnezeu; de aceea, predicăm pocăinţa şi întoarcerea şi cel care, după Cuvântul lui Isus, nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Său căci mântuirea este doar în Isus Hristos şi numai prin har se poate dobândi şi nu prin meritul faptelor. Apoi, lucrăm mai departe cu cei ce s-au întors la Dumnezeu şi au primit iertare de păcate sa crească în toate privinţele ca să ajungă la Cel ce este Capul - Hristos - şi astfel sa ajungă în stare de a face doar fapte bune. Învăţăm oamenii că nu din puteri proprii putem spori ci doar din cunoştinţa despre Mântuitorul nostru Isus Hristos. Încurajăm ascultătorii în exercitarea evlaviei spunând căci bucuria Domnului este tăria noastră; ne bucurăm foarte mult că Lui Dumnezeu Îi place ca, prin predici slabe, să-i mântuiască pe cei care cred.
Este în timpul de faţă multă avertizare faţă de învăţăturile neevanghelice, şi aceasta nu în zadar; chiar apostolii au făcut aceasta împreună cu Isus avertizând cu privire la învăţăturile rătăcitoare.
După Sfânta Scriptură, biserica creştină e Trupul lui Hristos, deci e comunitatea sfinţilor sau Casa Lui Dumnezeu.
Oamenii în care locuieşte Isus Hristos care prin pocăinţă şi întoarcere, prin credinţă în lucrarea de mântuire a lui Hristos sunt asimilaţi în Trupul lui Hristos ca mădulare, sau ca nişte pietre vii contopite, cresc ca să fie un templu sfânt în Domnul - oamenii aceştia sunt o locuinţă a lui Dumnezeu în Duhul; deci, biserica nu este, în nici un caz o biserică naţională; ar fi păgânism dacă siguranţa mântuirii s-ar baza pe apartenenţa la biserica de stat.
.....................
De aceea, Trupul lui Hristos constă doar din oamenii născuţi din nou care prin credinţă şi pocăinţă şi-au luat refugiul la Hristos şi prin credinţa adevărată în jertfa Sa şi în învierea Sa, au primit mântuirea personală. Ei au primit mărturia Duhului Sfânt că sunt copii ai lui Dumnezeu; ei ştiu că au murit faţă de păcat; nepăsarea şi somnul sunt învinse, şi când vin atacuri, suntem îndemnaţi să privim la Cuvânt; să fim gata, îmbrăcaţi cu toată armătură lui Dumnezeu!
E un mare har ca noi, să putem dovedi cu Scriptura ceea ce vestim şi nu socotim că ştim ceva în afară de Hristos Cel răstignit; căci prin El ni s-a luat povara păcatelor şi putem fi fără grijă şi nespus de fericiţi.