CREDINTA

*
Țâșnește apa vie din stânca nemuririi,
Reînvie nădejdea din freamătul iubirii.
Olarul divin pe roata vieții a modelat
Un vas după asemănarea Sa... întruchipat.

În cuptorul încercării bine îl călește,
Cu focul încins toată zgura... topește.
Și-n ființa creată dup-al Său chip...
Pune conștiință... cunoștința prototip.

În metamorfoză pune liantul iubirii,
Ființa nouă să poarte firea dumnezeirii.
Pe cruce a stârpit puterea blestemului,
A plătit și a croit o cale dreaptă... omului.

El... Calea, Adevărul și Viața... Isus.
O iubire de orice imaginație mai presus.
Mă poartă pe brațe, atunci când mi-e greu.
Se-îngrijește de mine... mereu și mereu...

Dorința sfințirii mi-o ține veșnic trează.
Pe calea mântuirii... pașii mi-i veghează.
Sădește în mine o credință... vie... fermă.
Că voi ajunge... în cer... în Cetatea Eternă.

Amin!