Ce grabnic trece timpul,
- abia am început
și iată suntem gata
de drumul nevăzut.

Ce repede trec anii
ca frunzele pe vânt
ce vis si ce părere
sunt toate pe pământ!

Ca ieri părea că viața
e-un drum pe veci deschis
iar astazi parcă totul
n-a fost decât un vis.

Cu ce frământ începem
în zorii vieții tot,
iar la apus, cum toate
suspin amar ne scot.

De ce vedem la urmă
acest sfârșit amar
și nu vedem-nainte
cât zbucium e-n zadar?

De ce nu știm de astăzi
al vieții veșnic preț
de ce-l știm doar la moartea
cu-nfricoșat județ?