Vers

Vers, ce-ntinerești întruna,
Călător ce-mi bați în poartă…
Astăzi inima te cheamă:
Vino-n suflet și-mi arată
Oastea stelelor în zale
Luna, tânără mireasă….
,, Vino vers, să bem cerneala
Nopților pustii de-acasă….’’

Vers, ce-ntinerești ca frunza
Primăvara la fereastră,
Doină ce ne cazi pe umăr
Îmblânzind privirea noastră;
Cine azi te înțelege ?
Cin’ se-apleacă să-ți sărute,
Mâna albă ca și gheața
Ploilor, târzii, mărunte…?

Vers, ce-mi pui în sân petale
De-așteptări și-n ochi izvoare…
Pe ce brațe te vei stinge
Mâine la-asfințit de soare ?
Te-or cânta colindătorii
Și-n pomelnic te vor pune,
Graiul vântului și Luna
Ce-mi șoptește: "Spune, spune…"

Spune vers a mea durere...
Spune-i patimii pe nume,
Ce izbește ca și valul
Alb, cu gulerul de spume…
Versule, ce-mi dai poruncă
Nicidecum să nu te las,
Din osânda crucii tale
Îmi dai literă și glas…
Noi ne-om stinge sub covorul
Frunzelor cu chip de ceară;
,, Doamne, dă-mi un colț pe pâine !
Dă-mi Tu vers și călimară… ’’

Viorel Balcan 16 decembrie 2014