Împovăraţi de-atâtea grijuri
De ce a fost, de ce va fi
Parcă-am uitat că ţelul nostru
E să putem mereu iubi...
Şi antrenaţi în goana lumii
-Adesea contopiţi cu ea-
Cădem pe cale obosiţi
Lumina n-o putem vedea...
Şi-apoi căutăm în jurul nostru
Un sprijin căci ne e prea greu
Uitând că-n ceruri ne aşteaptă
Şi ne veghează Dumnezeu!
Trec zile, luni şi ani la rând
Dar noi mai tare alergăm
De parcă veşnic am trăi
Mai mult...mai multe adunăm...
Dar vine-o clipă...sigur vine
Când vom vedea că pumnii-s goi...
O, cât am vrea să ne întoarcem
S-aducem timpul înapoi...
Să preţuim iubirea sfântă,
Să admirăm un răsărit,
Să mulţumim prin viaţa noastră
Că Domnul slavei ne-a iubit!
Mai este timp...mai este har
Să ne oprim aici...acum...
Să ne predăm Lui Dumnezeu
Şi să pornim cu El la drum!

Vulcan-30-10-2014
Mary