Har în familie

   Mult har am avut şi în căsătorie. Prima soţie era simplă si gospodină. Dumnezeu era cu ea. Ne-am înţeles bine şi eram un duh şi o credinţă şi o binecuvântare unul pentru celălalt. Era o femeie gospodină, nerisipind nici un ban. Nu-şi cumpăra decât puţine haine şi totuşi, arăta mereu bine îmbrăcată. Şi ceea ce e deosebit de important pentru soţia unui evanghelist: nu era flecară!

   În ultimii doi ani ai vieţii ei, a fost bolnavă. Cu toată boala, era mereu mulţumită. Înainte ca să moară, a pus totul în bună rânduială; în ultimile ei două luni de viaţă devenise ca un fruct copt: se simţea cerul când veneai în apropierea ei!

   După decesul soţiei, eu am văzut căci era necesar să mă căsătoresc iar. Atunci, Iubitul Tată din cer, mi-a dăruit din nou o soţie iubită. Nu am căutat-o. A fost călăuzire de la Dumnezeu. Multora li s-a părut că m-am recăsătorit prea repede... eu însă nu am văzut că în Biblie scrie căci trebuie să aştepţi mai mult, că nu e fixat un timp de aşteptare. Unii chiar gândeau căci în curând, se va prăbuşi chiar şi Uniunea Fraţilor. Dar, prin harul lui Dumnezeu nu s-a simţit nimic de felul acesta; şi, era pentru mine un lucru deosebit de preţios, căci soţia care era soră medicală, mă putea bine îngriji pe timp de boală; pentru ea, nimic nu era prea mult!

   Pe când eram logodiţi, m-a întrebat odată ce anume mi-ar putea ea dărui. Eu i-am răspuns: "Un şofer cu automobil!" Ea a început sa înveţe sa conducă automobilul iar eu, l-am cumpărat mai târziu. Iar Tatăl ceresc ştia totul. Încă de pe atunci, eu nu mai puteam merge prea bine; şi poate ani nu aş mai fi ieşit din casă sa merg la adunari, în vizite la bolnavi, dacă nu aveam automobilul meu. În plus puteam merge oriunde doream sa ţin adunari. În toate lucrurile Dumnezeu ne-a călăuzit cu îndurare şi până azi ne-a ferit de nenorociri, a Lui să fie lauda!

   Că am apucat să văd şi întoarcerea fiului meu este un har deosebit al credinciosului meu Tată Ceresc, care îl primeşte şi pe cel căzut şi-l mântuieşte dacă se pocăieşte, şi-i da un har cu atât mai mult.

   Ce adevărat este Cuvântul:

   "CEL CARE A ÎNCEPUT ÎN VOI ACEASTĂ LUCRARE BUNĂ, O VA DUCE LA DESĂVÂRŞIRE PÂNĂ ÎN ZIUA LUI ISUS HRISTOS."

   Aceasta este şi cu privire la Impărăţia lui Dumnezeu în general şi cu privire la Adunările fraţilor din Uniune, la familie, la mine însumi. Este încredinţarea mea deosebită că El va face ce a promis nu din cauză că am ajuns eu desăvârşit; dar eu alerg ca să-L apuc după cum şi eu am fost apucat de Hristos.

   Prin slăbiciunile trupului mi se aduce mereu aminte de sfârşitul vieţii; trăiesc din harul lui Dumnezeu în fiecare zi şi nu din faptele mele. Aici e mângâierea şi sprijinul meu:

   "Domnul mă va izbăvi de orice rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui Cerească."

   Dacă voi muri sau dacă voi apuca Răpirea, nu ştiu, dar eu aştept după Filipeni 3.20:

   "Dacă cetăţenia noastră e în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are, de a-şi supune toate lucrurile."

   Până în ziua de azi, am putut cunoaşte în mare măsură în viaţa mea, harul nespus de mare, despre a cărui necuprinsa bogăţie mărturisesc şi paginile acestei cărţi.

   Totuşi, pot să spun:

   "Acum cunosc în parte; atunci însă voi cunoaşte aşa cum şi eu am fost cunoscut."

   Răbdarea Domnului, consider eu, că este mântuirea mea.

   Lui, Dumnezeului oricărui har, I Se cuvine cinste, laudă şi slavă acum şi în veşnicie! AMIN.