Când mergi spre ieslea lui Isus


Când mergi spre ieslea lui Isus
Dar nu mai ai lumină,
Căci steaua parcă s-a ascuns
Şi eşti căzut în tină,

Opreşte-te, ceva-i greşit
În viaţa-ţi trecătoare
Chiar dac-ai fost călăuzit
De steaua lucitoare!

Ai ascultat de-un glas străin,
De vre-un Irod din lume?
Te-a otrăvit cu vre-un venin
Din vorbele-i nebune?

Întoarce-te pe drumul sfânt
Şi vino la Scriptură!
Ascultă de al ei cuvânt,
Nu te-mbrăca cu ură!

Întoarce-te ‘napoi plângând
Până la locu-n care
Văzut-ai steaua luminând
Şi vei primi-ndurare

De la părintele ceresc.
Mai cere-I înc-o dată
Lumină, har dumnezeiesc,
Dă-I Lui viaţa toată

Şi nu da sufletului tău
Odihnă pe cărare
Până n-ajungi la Dumnezeu,
La dragostea Sa mare.

De nu vezi paşii lui Isus
‘Nainte, pe-a ta cale,
Ridică-ţi iar privirea sus
Şi steaua iar apare.

Atunci când steaua Sa va sta
La pruncul sfânt din iesle,
Adu-I ca dar inima ta
Căci El Mesia este.

Dar nu te mulţumi să-L vezi
Doar prunc, dintr-o fecioară,
Ci mergi la Golgota şi crezi
Că El a vrut să moară,

Pe cruce şi în locul tău
Ca să primeşti iertare,
Să fii un fiu de Dumnezeu.
Ce binecuvântare!