Sunt păcate repetate,
care te tot ȋmpresoară,
nu sunt patimi, doar păcate,
de le lasi, te tot coboară.

Cu pofte sunt ȋmpletite,
ce se nasc din trup şi minte,
or sa plece spovedite,
le alungi cu gânduri sfinte.

Ele ȋţi slăbesc făptura,
otrăvind-o ȋn gândire,
nu le prea place măsura,
aşa cum e după fire.

Tot vin cu neruşinare,
să crezi că aşa-i firesc,
că nu există scăpare,
din atracţia spre lumesc.