Motto: ""Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând
toate amărăciunile sunt dulci."" Proverbe 27:7


Îndestulatul calcă în picioare
Cu nonșalanță fagurii de miere,
Dar celui flămând și-n strâmtorare
Amărăciunile îi par o mângâiere.

Suspină când își vede masa goală...
Ofteaz-adânc c-a lui e gol paharul...
Atunci, ușor, obrazul lui îl spală
O lacrimă ce îndulcește-amarul.

Se zbate zi și noapte să răzbească,
Trudește cu nădejde, fără de răgaz...
Dar lipsurile par să se-nmultească
Și toată truda lui e doar necaz.

Cu lacrimi ce dor și ard sub pleoape,
Cu gustul amar al duhului mâhnit
Se roagă Tatălui ceresc să-l scape
Că pe pământ prea mult a suferit.

Dar, fericit cine se-ncrede-n Dumnezeu
Că El e milostiv și plin de îndurare
Și El va da celui flămând mereu
Pâine-n necaz și apă-n strâmtorare.

Fericiți vor fi aceia care îndură
Atâtea lipsuri, nevoi și suferinți;
Puțin mai e și goarna din Scriptură
Va slobozi chemarea catre sfinți.

Cu glas de-arhanghel are să ne cheme
Că Domnul, ce-a promis se va împlini:
"Incă puțină, foarte puțină vreme"
Și "Cel ce vine nu va zăbovi".

Si orice ochi Îl va vedea când vine
Pe nori de slavă, plin de măreție,
Să-Și ia de-aici, copiii Săi cu Sine,
În cereasca și eterna Sa Împărăție.

Acolo, moarte nu-i... și nici necaz,
Nici tânguire sau vaiet de durere...
Nici lacrimi nu vor curge pe obraz
Că Însuși Domnul fi-va mângâiere.
Amin!