ANUL NOU ȘI ANUL VECHI

De la vechi ce preț avut-a, ce cândva fu și el nou,
Toți la nou în grabă trecem, cum se uită un erou...
Și vom trece-n colbul vremii, și aceste sărbători,
Socotindu-le trecute, sub mereu 'nnoite zări.

Timpul doar, e cel ce curge, și se-arată pururi nou,
Provocând și remușcare, și avânt, surâs, ecou.
Noi ne prindem cu iluzii, să-l mai domolim un pic,
Dar el e ca ca Elefantul, ce împinge un pitic ...

Pendulând între senzații, de prea plin sau de secat,
Anul vechi se-ndepărtează, Cel nou s-a și așezat.
Noi în graba alergării, ne oprim să-i numărăm,
Constatând cu-amar, tristețe, alb în păr, cum adunăm.

Dar apoi, cu nonșalanță, ne-aruncăm în cer înalt,
Bănuind că Tatăl Nostru, stă pe țărmul celălalt...
Și deși sunt nori, sau ceață, sau furtuni ne îngrozesc,
Glasul Său ne întărește, și speranțe ne-nsoțesc.

Important e ca în toate, să avem înțelepciune,
Alegând vechiul și noul, vom servi cu spor în lume.
Căci cel mai frumos computer, n'are valoare un leu,
De nu pui în el natura, ce-a făcut-o Dumnezeu!