De te-ncrezi în Dumnezeu

De te-ncrezi în Dumnezeu
Şi în sfintele-I, făgăduinţi,
Priveşte-n sus la curcubeu
Cu-a sa mărire, -n apogeu
Şi-i vezi... culorile fierbinţi!

El e Semnul Legământului,
Semn de pace şi-ndurare,
Că peste faţa Pământului -
N-o mai fi din norii cerului
Potop de ape-n revărsare.

Şi va fi veşnic monument -
Pus între El şi-orice făptură,
Ce prin al ei comportament
Sfidează orice-avertisment,
Şi-ntrece-a harului măsură.

Pământu-şi va găsi sfârşitul
Prin lumea ce n-a ascultat -
Cu omul mult nesocotitul
Ce păcatului i-a fost robitul,
Când foc din cer va fi lăsat.

Şi-astfel cerul şi pământul
Vor fi arse-n totalmente
Prin al Domnului, Cuvântul,
Prin puterea-I Sa-n avântul
Dezagregării, în elemente.

Şi-un alt cer, şi alt pământ
Din nou vor fi iarăşi create,
Şi, o! Totu-n ele, va fi sfânt
După cum scris e-n Cuvânt
Că celor sfinţi le vor fi date.

Flavius Laurian Duverna
04 ianuarie 2015