IN VECI DE VECI, FIE DOMNUL SLAVIT!

*
Mi-e trupul ostenit de bătrânețe...
Și am un dor dup-a Lui Isus blândețe,
S-aud vocea blândă ce tainic îmi șoptește,
Mărturisind cât de mult mă iubește.

Până sfârșitul vieții mele nu apune,
În Harul Lui măreț mă plec în rugăciune.
Și-I mulțumesc cu ale inimii (mele) strune,
Pentru bunătate și forța de coeziune,

Ce m-a condus spre Adevăr și Dreptate,
Prin harul binecuvântărilor nemeritate,
Prin jertfa ce-a dat sufletului meu libertate,
Dintr-o iubire ce m-a salvat din moarte.

Isus mi-a luat povara păcatelor grele,
Mi-a dat aripi, să pot zbura spre stele.
M-a purtat pe brațele Sale în zilele rele.
Și-a șters în suferință, lacrimile mele.

El lasă odihnă în trupu-mi ostenit,
Pune pacea în sufletul uneori hărțuit,
Mă umple de bucurie necontenit.
În veci de veci, fie Domnul slăvit!
Amin!