Motto:""Caât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac
locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.""Amin! Ps.73:28.


Da, bun e Dumnezeu cu cei cu inima curată
Și totuși, Doamne, era s-alunec de fiecare dată
Când mă uitam cu jind la oamenii nesocotiți,
La fericirea celor răi de soartă înavuțiți.

Pe ei nimic nu-i tulbură până la moarte
Și trupul gras abia mai pot să-și poarte;
N-au parte, Doamne, de-atâtea suferințe,
Și parcă nu-s loviți de greu și neputințe.

Mândria lor deșartă, ca slavă le slujește,
Și asuprirea este haina care-i învelește;
Li se bulbucă ochii de prea multă grăsime,
Vorbesc cu răutate, vorbesc de la-nălțime.

Înalță gura pân´la ceruri mândri de-avuția lor
Iar pe față au ca semn rânjet batjocoritor;
Limba lor rostește hule și cutreieră pământul
Zicând: "Ce-ar putea să știe Dumnezeu Preasfantul?"

Așa-s răii, întotdeauna le place să asuprească
Și bogățiile avute și mai mult să le sporească;
Iară eu, degeaba-mi port inima în curăție
Și mâinile mi le-am spălat albe-n nevinovație.

Că mă ajungeau pedepse, zi de zi eram lovit
Și nu am putut pricepe orișicât m-aș fi trudit:
Cum de răii, păcătosii, să trăiască-n fericire
Iaraă eu să îmi duc viața în nevoi și în lipsire?

N-am putut să imi dau seama care-i soarta celor răi
Până m-am întors la Tine alături de copiii Tăi;
Și atuncea, Sfinte Doamne, mi-ai deschis ochii să văd
Că-n locuri lunecoase-i pui, și îi arunci în prăpăd.

De prea multă răutate, și-asuprire, și-ngâmfare...
Doamne, Tu le lepezi chipul ca un vis la deșteptare;
Nimiciți-s într-o clipă! Și sfârșitul e năprasnic!...
Prăpădiți și aruncați în iadul atât de groaznic.

Ma simțeam străpuns în suflet, inima-n amărăciune,
Eram fără judecată, orb lipsit de-nțelepciune;
Eram robul neputinței, slab în cuget, slab în faptă,
InsaăTu erai cu mine și m-ai prins de mâna dreaptă.

De atunci Tu ocrotești a mea faptură firavă,
Tu îmi dai călăuzire și mă vei primi în slavă;
Știu c-acolo sus în cer este-un loc și pentru mine
Iar aicea pe pământ îmi găsesc plăcerea-n Tine.

Carnea, inima și trupul pot să mi se prăpădească!
Eu mă-ncred în Cel ce poate sufletul să-mi mântuiască;
In Cel sfânt și credincios, că El e-a noastră Mântuire!
El e pururi Stânca mea și partea mea de moștenire.

Asta-i fericirea mea, dorul din sufletul meu:
Să m-apropii cu credință, deplină, de Dumnezeu!
Locul meu de adăpost și sprijinitor să-mi fie,
Să vestesc a Lui lucrare, cu strigăte de bucurie!
Amin!