Desprindere

   Am văzut că Adunarea este un ghimpe în coasta lui Satan, cauzând acestuia un disconfort acut şi limitând liberatatea sa de mişcare. Deşi în lume, Adunarea nu numai că refuză să ajute la construirea lumii, dar persistă în a pronunţa judecata asupra ei. Dacă Adunarea este întotdeauna o sursă de iritare pentru lume, şi lumea este în mod constant o sursa de întristare pentru Adunare. Şi deoarece lumea se dezvoltă mereu, puterea ei de a îndurera poporul lui Dumnezeu creşte tot timpul; de fapt, Adunarea se confruntă în lumea de azi cu o forţă pe care n-a cunoscut-o în zilele de început. Atunci copiii lui Dumnezeu întâlneau o persecuţie deschisă, sub forma unui asalt fizic, exterior, asupra persoanelor lor. Ei intrau întotdeauna într-un contact dur cu lucruri materiale, tangibile. Acum, cea mai mare problemă cu care se confruntă creştinii în lume se prezintă sub forme mai subtile, căci în spatele lucrurilor materiale se află o forţă intangibilă, o forţă care reprezintă un rău spiritual. Impactul cu această forţă spirituală este mult mai mare astăzi decât era atunci. Şi nu numai că este mai mare; acum există un element care atunci nu exista.

   În Apocalipsa 9 ni se prezintă o stare de fapt care evoluează şi care, pentru autorul acestei cărţi, se află departe în viitor:

   "Îngerul al cincelea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului, şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare... Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pamânt. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Li s-a zis să nu vătăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu".

   Aceasta este un limbaj figurativ, dar steaua care a căzut din cer îl reprezintă în mod evident pe Satan, şi ştim că fântâna fără fund este domeniul lui - cămara lui, am putea spune. Deci, se pare că vremea sfârşitului trebuie să fie marcată de o dezlanţuire deosebită a forţelor lui şi că oamenii se vor lupta împotriva unei puteri spirituale cu care înainte nu au luptat.

   În mod sigur, aceste lucruri sunt în concordanţă cu situaţia de pe pământ din ziua de azi. Desi e adevarat că pacatul şi violenţa vor fi mai mari decât oricând la încheierea acestui veac, reiese clar din Cuvqntul lui Dumnezeu că nu cu acestea are Adunarea de luptat în mod special, ci cu atracţia spirituală a mai multor lucruri cotidiene.

   "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau pâna în ziua în care a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi".

   Ceea ce Isus scoate în evidenţă aici nu este faptul că lucruri precum mâncarea, căsătoria, comerţul, agricultura, tehnica construcţiilor au fost caracteristici proeminente ale zilelor lui Noe şi lot, ci că ele vor caracteriza în mod deosebit zilele din urmă.

   "Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului"

   - ACESTA ESTE PUNCTUL PRINCIPAL AL PROBLEMEI!-

   Aceste lucruri nu sunt, în ele însele, păcătoase; ele sunt pur şi simplu lucruri din lume. Ai acordat vreodată mai multă atenţie bunăstării ca acum? Mâncarea şi hainele au devenit astăzi o povară deosebită pentru copiii lui Dumnezeu. Ce vom mânca? Cu ce ne vom îmbrăca? Pentru mulţi, acestea sunt aproape singurele subiecte de conversaţie. Există o putere care te forţează să te gândeşti la aceste probleme; însăşi existenţa ta îţi cere să le acorzi atenţie.

   Şi totuşi, Scriptura ne avertizează că:

   "Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate..."

   Ea ne spune să căutăm mai întâi Împarăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi ne asigură că toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra. Ne cere să fim fără grijă în ceea ce priveşte problema mâncării şi a îmbrăcămintei, căci, dacă Dumnezeu se îngrijeşte de florile de pe câmp şi de păsările cerului, cu cât mai mult se va îngriji El de noi, copiii Lui!

   Această problemă are nevoie de o accentuare specială. Starea de lucruri din ziua de azi este anormală. Atenţia excesivă acordată mâncării şi băuturii, fie că este vorba de extrema supravieţuirii sau de cea a luxului, care caracterizează pe atât de mulţi creştini astăzi, este departe de a fi normală; este un lucru care are legătură cu supranaturalul. Deoarece aici nu întâlnim doar o chestie legată de mâncare şi băutură; în această problemă noi avem de-a face cu demoni. Satan a conceput şi acum controlează ordinea lumii şi, ca să ne amăgească, este pregătit să folosească puteri demonice prin intermediul lucrurilor lumii. Nu putem aprecia corect starea prezentă a lucrurilor din această sferă dacă nu luăm în considerare acest fapt. O, dacă copiii lui Dumnezeu s-ar trezi la realitate în privinţa aceasta! În timpurile trecute, sfinţii lui Dumnezeu s-au confruntat cu tot felul de probleme; totuşi, în mijlocul dificultăţilor ei puteau să privească în sus şi să se încreadă în Dumnezeu. Din cauza presiunii exercitate asupra lor în zilele de astăzi, creştinii sunt atât de încurcaţi şi de nedumiriţi, încât par a fi incapabili să se încreadă în El. O, să ne dăm seama de originea satanică a acestei presiuni şi confuzii!