Mândrie, spirit necurat
Ce amăgind ai dus în jos,
În câte inimi ai intrat,
Ai rupt, și-ai deteriorat
Tot ce a fost frumos...

Cu-alura ta de necontenit
Pe oameni zilnic otrăvești;
Oricine-ți dă un "bun venit!"
Tu inima i-ai cucerit
Și-apoi, îl nimicești.

Avem dovezi de la-nceput
Atunci când te-ai înfiripat
În Lucifer ce te-a crezut
Când de mândrie s-a umplut
Din Rai căzu-aruncat

De-atunci, mereu, de mii de ani
Ademenești pe mulți și-acum
Pe cei frumoși, pe cei cu bani,
Pe cei înaintați în ani
Pe-al pocăinței drum,

Pe funcții, și pe-orice talent
Amprenta neagră vrei să-ți pui
Pe orice om ce nu-i atent
Dar și la omul conștient
Oferi un "Eu" al lui

Nu ești aici întâmplător
Oricine-ai fi, sărac, bogat
Privește-n jur c-atâția mor
Dar tu, trăiești că ajutor,
Isus Hristos ți-a dat.

Ai vre-un talent? E de la El
Ce l-ai primit și tu în dar
Deci să-I rămâi mereu fidel
Să-I mulțumești, căci fără El,
E totul în zadar.

Căci oameni mândri rup și-acum
Atîtea turme de miori
Crezîndu-se mai nu știu cum
Împart Biserica pe drum.
Mereu nepăsători

Curînd va reveni Isus
Cu slavă mare pe pământ
Dar cine-i mândru, nesupus
Cum va putea zbura în sus
Înspre Locașul Sfânt?

Să lepădăm cu toți mândria
Și rodul ei murdar, stricat
Căci ea atrage lăcomia,
Minciuna și necurăția
Păcat după păcat...

Veniți cu toți să lepădăm
Mîndria, ce ușor ne leagă
Smeriți pe Domnul să-L urmăm
Și-n cer cu El o să serbăm
O veșnicie-ntreagă.

3/20/2000 h. d.