TIMPUL

Timpul fuge, secundele cum apar, dispar.
Cu fiecare clipire speranțe noi răsar,
Când Isus stă pe al inimii mele tron.
Și îmi e sfințirii mele, eternul filon.

Soarele iubirii iertare a revărsat,
Peste sufletul meu... greu încercat.
Pe raza de lumină zbor spre infinit,
Căci aripile mele, Isus le-a întărit.

Purtată de-a luminii rază sublimă,
Pe undele albastre, ce duc la lumină,
Bobițele de rouă înseninează ființa.
Și-n inima mea tot crește credința.

Lacrimile căinței, perle cristaline,
În pocăință... durerea ține să aline.
Înveșmântat în haina neprihănirii,
Sufletul urcă pe undele nemuririi.

Timpul dispare, nu se mai întoarce,
Din orice suflare viața o stoarce.
Veșnicia... mi-o dă credința statornică,
Merg fără frică, Iubirea Lui Isus e unică.
AMIN!