Eşti univers nemărginit
De dragoste şi de viaţă!
Eşti tot ce-n inimă am dorit,
Splendoarea care mă răsfaţă!

Eşti a vieţii frumuseţe!
Izvor de albastru purpuriu
Ce îmbracă cerul în blândeţe
Şi-l face ca să fie viu.

Eşti măiestrie a adorării,
Splendoare a dumnezeirii
Ce umpli cerul încântării
Cu strălucirea măiestriei.

Eşti, Doamne, toată frumuseţea
Unui vis de neimaginat
Ce acoperă viaţa în fineţea
Splendorii ce nici n-a visat.

Se pierde gându-n adorare
Şi se adâncesc eternităţi
Când frumuseţea Ta răsare
Mai splendidă ca-n alte dăţi

Şi omoară viaţa în iubire,
Să poată din foc învia
Şi să strige că-n nemurire
Doar Tu eşti vrednic, Doamne, a sta.

Te ador, fineţea vieţii mele!
Te ador, splendoarea frumuseţii.
Te ador, lumina ce-i în stele
Şi aprinzi miracolul vieţii.