Din socotelnițe de viață
Mă înveșmânt în amurgire
Să mă deștept în dimineață
Pornind din nou o socotire.

Pun planuri în calculatoare
Cătând vreo nouă opțiune,
Iar visele cu adunare
Le cântăresc dacă sunt bune.

Simțiri îmi șterg din echlibru
Ca-ntâmplător să nu încurce
Îndeplinirii de calibru
Și trecerii peste răscruce.

Întreaga zi tot trag bilanțul
De la sfârșituri și începeri
Mai zăngănind ușor cu lanțul
Și cu solidele perceperi.

Numaidecât doar cumsecade
Să fiu în văzuri și oglindă,
Triumfătoarele arcade
Sub curbătură să mă prindă.

Mă zbat să mi se-ndeplinească
În ritm de pendulări, în rimă
Toată algebra pământească
Ca să culeg profit și stimă.

Dar, uite, iarăși cad cu nasul
Din înălțimea înțeleaptă
Când cineva mi-apucă pasul
Și-n altă cale mi-l îndreaptă.

Îmi plâng pierdutele succese
Când deznădejdea iar mă calcă,
Dar apoi văd că totul iese
Cu mult mai bine ca în calcul.

Și totuși iar încerc tăria
Pornind cu patru operații
Legiferându-mi omenia
Cu cifre, reguli și cu spații.

Înfrigurat visez la pace
Din viitoare calculate
Și bocănitul de abace
Să-mi fie hat la libertate.

Ci iar îmi pierd pământu-n fugă,
Soarta din nou curgerea-și schimbă -
Neîmplinirea mea în rugă
O torn c-obidă de pe limbă.

Nu-mi mai sosesc anii profetici
De îmi jelesc cumplit veleatul:
Mă știu vânjos în aritmetici,
Însă nu-mi iese rezultatul!

Văd timpul mă privește gâde
Ca pe un zăpăcit ostatic
Și-aud cum Pruncul Vieții râde
De calculul neîndemnatic.