E locuinţa sfintelor mistere
În templul ce lumina a zămislit
Şi a făcut ca stelele în sfere
Să se rotească în gând fericit.

E locuinţa paşilor slăviţi
Care-n apus de stele au umblat
Fără a fi de noapte ocrotiţi
Şi fără ca-n lumină să fi aflat,

Prieten, pentru talpa lor măiastră.
S-au arătat de gând neosteniţi,
Şi în mişcare a cerului fereastră
S-a deschis pentru ei, strigând „Veniţi

Şi aduceţi armonia în mersul lin
Ce nu tresare în umbrele durerii
Şi nu se agită ca să ofere chin
Şi disperare în locul plăcerii”.

Plăcerea templul sfânt a împrejmuit
Şi un clipit de pleoapă n-a lăsat
Să cadă strălucirea ce-n zenit
Mai sus de stele, clar s-a înălţat.