ISUS, Prințul mântuirii

Din adâncul veșniciei, peste timpuri stăpânește
Domnul, Prințul Mântuirii - Ce păcatele plătește...
Drept întâi peste zidirea, ce noi doar o bâjbâim,
Miliardele de stele, le privim și ne uimim !!!

Prin cuvânt dădu ființă, la tot ce e în mișcare,
La planete, sori , comete, galaxii cu mic cu mare...
Și făcu și omenirea prin strămoșul meu Adam,
Ca să știu ce e iubirea, eu ce-n praf mă ascundeam.

Coborî din cer în iesle, lângă miei blânzi și păstori,
Ca s-arate omenirii: Cum e Tatăl cel din Slăvi...
Pe Golgota-n suferință, pe cel rău l-a biruit,
Să mă ia cu El în ceruri, deși eu L-am răstignit !

O, adâncă e iubirea, ce-am găsit-o în Isus,
Duhul Sfânt și azi mă-ndeamnă, să-L aștept, să-I fiu supus;
Și privind cu dor spre ceruri, ruga mea vine și ea:
Vin degrab', Doamne Isuse, Vie-Mpărăția Ta !