Pavat cu pietre de smarald
E visul vieţii strălucit,
Căci pietrele din pavaj ard
Şi-n drum lumină au răspândit.

Sunt lacrimi care au căzut
Vrând vieţii să îi dăruiască
O strălucire cum n-a avut
De când a prins ea să trăiască

Şi stele în cer s-au adunat
Să-i lumineze întreaga zare
Celui ce vieţii îi e Împărat
Şi strălucire de vis are.

Cu ce viaţa să reuşească
Ochii Lui să impresioneze?
Prin ce să-L facă să dorească
Alături de ea să danseze,

Dacă nu prin lacrimi arzând
Care pe jos le-a presărat
Ca să se aplece al Lui gând
Şi viaţa s-o fi observat

Cum lacrima ei o jertfeşte,
Să poată El pe ea călca
Atunci când în drumu-i păşeşte
Spre ea, vrând a o întâmpina?