Nu poți să te bucuri de prezența prietenilor tăi dacă nu sacrifici comoditatea de a deschide ușa. Este nevoie așadar să faci o alegere mereu. Să alegi între două stări, între două persoane incompatibile, două direcții diferite de mișcare, două obiecte care îți dorești să ocupe același spațiu.

   Sacrificiul a ceva este necesar pentru a obţine altceva.

   Isus Hristos Şi-a dăruit viața, trecând prin moarte la viață și obținând viața veșnică a tuturor. Această viață veșnică ți-a dăruit-o ție. Un dar pe care-l primești, evident, gratuit, dincolo de orice merit, dar care, odată ce l-ai primit, îți va lua ceva. Pentru că…

   …Orice viață va trece prin moarte tot ceea ce nu îi este propriu. Viața focului va trece prin moarte viața lemnului. Viața apei, pe cea a focului. Viața Luminii va grăi moarte peste cea a Întunericului. Viața Lui ți-a luat viața ta trăită în iluzoriu.

   Este imposibil să-L trăiești pe Hristos și să rămâi același. Cu fiecare atingere de Adevăr, El va desființa minciuna care te-a ținut captiv prin mintea ta, împingându-ți pașii spre eroare. A fi nou, născut din nou, înseamnă a muri din nou. Acum, pentru moarte, pentru păcat. Acea moarte și păcat în care ai zăcut în Adam.

Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.

   Dinspre moarte, spre viaţă

   A muri pentru păcat înseamnă a întoarce destinul dinspre robie spre libertate. Așa că…

   …Este nevoie să treci prin moarte ceea ce ești acum pentru a obține ceea ce vei deveni. Precum o sămânță desfăcută în inima pământului face posibilă, prin moartea sa, înălțarea copacului înfrunzit de mâine. Crești din descreștere, te înalți din coborâre.