Trezite din somnul trecuţilor ani
Vin doruri haotic spre mine
Trăgând după ele speranţe uitate
Prin viaţa de-amar şi suspine...

Uimită de zarva creată în jur
Încerc să le-alung cu răbdare
Dar ele se-agită şi cresc...şi tot cresc
Trecând peste timp şi hotare...

Întorc câte-o filă de-aduceri aminte
Iar gândul tăcut mă-nsoţeşte...
Văd zile pierdute şi ani rătăciţi
Şi rodul credinţei lipseşte...

Sub pleoape se naşte din lacrimi izvorul
Ce poartă în unde iertarea
Şi inima cântă...genunchii se pleacă
Când Domnul revarsă-ndurarea...

Mă iartă Părinte de-atâtea-ndoieli,
De viaţa trăită-n zadar
Şi pune în mine o inimă nouă
De pace, credinţă şi har...

Mă iartă de paşii ades rătăciţi,
De gândul ce nu a fost spus
Şi ţine-mi în ceruri ca sfântă comoară
Doar dorul de Tine, Isus!

Vulcan-06-01-2015
Mary