Iarna, cercul îşi restrânge

Iarna, cercul își restrânge
Strivind firea-n miezul gheții,
Dealurile încep a plânge
În răcoarea dimineții,

Raze blânde din lumina
Celui ce-I Stăpân din veac
Stârpesc bezna și șterg vina
Bolilor ce nu au leac...

Înfloresc toate și-n suflet,
Bobocii neprihănirii,
Mirific emană-n umblet
O mireasmă a fericirii.

Și-un dor din adâncuri poartă
Prin văi cugetul curat
Și pe înălțimi Se-arată
Slava Care ne-a chemat...

Încânt' razele-n spre seară
Ochii dornici de Lumină,
Așteptând-o să apară
Chiar în „Zorii” ce-o să vină.

26/01/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)