Cărările se toarnă-n drumuri,
Iar drumurile curg în cale
Ce trece fluviu prin duiumuri
Să umple mările de jale.

Potecile se sting topite
În gălăgia de șosele
Care se-ndreaptă pe-amurgite
Spre Drumul Robilor* din stele.

Suflete câte-și lasă nume
Precum și-originalitatea
Pierzându-se în piața lumii
Recalculându-și libertatea.

Așa se-nșală și se poartă
Ferindu-se de la Lumină
Pe calea robilor, în gloată,
Dar nu ca slobozi să devină!

*Drumul Robilor, Calea Lactee (numită
astfel fiindcă ar fi servit de călăuză robilor
scăpați din mâinile Tătarilor