Cuvântul Tău

Cuvântul Tău ni-e ancoră, Isuse,
Un adăpost sublim în vreme rea
El e lumină, candelă aprinsă,
Și ajutor în lupta cea mai grea.

El e oglindă, far, și călăuză;
Cu El, eu Doamne, nici nu mă mai tem,
Iar în pustiul lumii e o oază,
În care-odihnă sfântă, noi avem;

Cuvântul Tău e adăpost puternic
El este Stânca cea de neclintit;
El duce undelemnul cel prielnic
Dacă de-o boală, mă simt copleșit;

El este har și dar de-nțelepciune;
Cine-l citește, nu se va poticni.
El e viață fără-ntinăciune,
Și scut deplin, în aprige vijelii.

Îl ai ? Citești și tu din sfânta Carte?
Sau... tu îl crezi că este demodat?
El are pentru tine-un semn aparte...
Depinde dacă tu, l-ai acceptat.

O! Ce dulceață, ce încărcătură
Lasă în inimă când îl citești!
De parcă ești luat de-o mână bună
Și ești purtat spre locurile cerești...

Fă să-l pricepem Doamne, pe-nserate!
Dă-ne o fărâmă, sau măcar un strop!
Căci vine din izvoare nesecate,
Din care-abia apuci cu drag să sorbi...

Descoperă din taina Ta divină
Azi, tuturor ce sunt aici și cred!
Căci vrem ca, părtășia împreună,
Să dea lumină-n ce nu înțeleg;

Îți mulțumim căci Tu, adus-ai pacea
Și ai venit ca har, din înălțimi;
Cu Tine vei aduce dimineața,
Când sus pe nori, o să ne întâlnim.
Amin
Simona Sav