Abia răzbind de azi, pe mâine

Abia răzbind de azi, pe mâine,
Alungat mereu de lume,
Și tratat precum un câine,
Sărăcuțul fără nume
Ceru într-o zi o pâine
Unui bogat de renume.

Dar în loc de-un ban în pungă,
Cu-o palmă cât o lopată
Și o înjurătură lungă
Repezitu-l-a deodată,
Pe tot anul să-i ajungă
Să nu ceară și-altădată!

A văzut apoi pe unul
Ca și el de oropsit
Și i-a zis: „Văzut-ai, domnul
M-a înjurat și m-a lovit!”
„Oh, (i-a zis cu milă omul)
Mie-mi ești bine venit!”.

Alungați de lumea toată
Și tratați ca șobolanii,
Bat și azi la câte-o poartă
Și cer ajutor sărmanii...
Vor găsi un om vreodată
Să-și împartă cu ei banii?!

Fiindcă ei, trimeși de sus
Te roagă să faci un bine
Tocmai Domnului Isus!
Și-or cădea greu peste tine
Orice vorbe ce le-ai spus
Fără milă și rușine!

Lumea-i plină de năpastă
Și săraci fără de pâine.
Ei își trag viața nefastă
Cu mult greu de azi, pe mâine!
Într-o lume atât de „vastă”
Partea lor e doar suspine...

Toate astea-n timp ce alții
Își târăsc cu greutate
Burta slută de îmbuibații
Dintr-o parte-n altă parte,
Jucând rol de „preaînalții”
Care țin lumea de toarte!

Ridicați spre Cer privirea,
„Lepădați orice răutate”,
„Urmăriți neprihănirea”
Căci sfârșitul nu-i departe
Și „vine cu răsplătirea
Pentru ori ce fel de fapte”!

„Căutați pe Domnul vieții?”
Căutați-L, dar fierbinte!
„În răcoarea dimineții”
Nu-ntr-a firii vechi morminte!
Adoptați „duhul blândeții”
Și „mila dreptății sfinte”

Căci El este în toți sărmanii
Care Numele-I rostesc,
El este și-n toți orfanii
Care sprijin nu găsesc
Și în cei cu-„aspecte stranii”
Fiindcă zilnic flămânzesc...

El E în mii de situații
Care n-au nici o ieșire,
E-n cei ce depind de alții
Și singura fericire
Li-i să vadă cum confrații
Au pentru Isus iubire...

„Căutați-L câtă vreme
Se lasă descoperit”.
Nu dați vina pe „probleme”
Care nu mai au sfârșit...
Sunt priorități supreme
Și „Azi e timpul potrivit”!

02/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)