Taina Stelelor

Pe traiectoria, Terra la stele
Dând start gândirilor rebele
Îmi pun mintea la cugetare
Ca să cunosc taina lor mare,
Din opera-Ţi cea spre mirare
A frumuseţii, Doamne-n ele
Spre cercetarea minţii mele!

Şi-acolo-aş vrea ca să rămâie
Pe firmamentul alb, ce-l suie
Spre constelaţiile lor albastre
Cu mii de sori şi mii de astre,
Ce ţin scunse fiinţei noastre
Taine gândirii-mi ce-astfe e -
Oprită-n cumpăna albăstruie!

Şi totuşi Doamne, îndrăznesc
Privind dincolo, de-omenesc
De-a intra-n sfânta meditare,
Gândind la forţa-Ţi creatoare
A Universului, atât de mare,
Ce-n galaxiile lui mă uimesc
Cum ele-şi au un rost ceresc!

Şi-n faţa atâtor mari mistere
Ce îmi subjugă-ntreaga vrere
Mai presus de mica-mi minte,
Tot cugetând mi-aduc aminte
C-avem un prag, pus înainte:
Că noi suntem fiinţe efemere
Şi să-l trecem n-avem putere!

Flavius Laurian Duverna
09 februarie 2015