Catedrale

Voi clădiri impunătoare
De prin vremi medievale,
Cu arcade majestuoase
Și ferești sclipind în soare.

Înălțate intru scopul
De-a sluji de la altate,
Dumnezeului cel veșnic
Intru slavă Si-nchinare.

Martore tăcute a vremii
Lovite de vânt și ploi,
Case de închinăciune
Si-adaposturi în război.

Astăzi însă omenirea
La uitat pe Dumnezeu,
Iar pe zidurile voastre
Scrie doar atât: Muzeu.

Dumnezeu văzând aceasta
A plecat de la amvon,
Ca demult, odinioară
Din templul lui Solomon.

Omenire te trezește
Vine iar urgia grea,
Se apropie sfârșitul
Socoteală când vei da.

Aleargă din nou la templu
La biserici, catedrale,
Roaga-l pe Atotstăpănul
Sa-ti dea ani de îndurare.

Aprinde-ti iar focul sfânt
În biserici la altare,
Și sfinteste-te căci vine
Ziua Domnului cea mare.

Dinu Ciolte
10-02-2015