Balada unui greieraş

Într-un mare palat ,
Pe furiş a intrat ,
Un greieraş minunat ,
Ca să dea un concert ,
Ca un mare expert.

Pentru a nu fi găsit ,
Undeva s-a pitit ,
Şi-ncepu a cânta
Capodopera sa :
Cri-cri-cri , cri-cri-cri ,
A fost odată ca niciodată ,
Un mic greieraş gri ,
Ce toată vara cânta ,
Pentru oricine dorea ,
Astfel , că pe toţi i-a încântat ,
Cu-al său cânt minunat .

Dar vara iute trecu
Şi iarna cu ger apăru
Şi-acel mic greieraş ,
Fiind cam nevoiaş ,
La furnică s-a dus
Şi cu lacrimi i-a spus ,
Despre patima sa ,
Poate se va-ndura ,
Măcar ceva să-i dea ,
Până trece iarna cea grea .

Dar furnica , nimic nu i-a dat ,
Ba l-a şi alungat
Şi vorbe grele i-a spus ,
Ce-l dureau de nespus.

A plecat supărat ,
Şi-a murit îngheţat ,
Căci sora lui n-a vrut să-i dea ,
Un grăunte ... colea !


Cri-cri-cri , cri-cri-cri ,
A fost odată ca niciodată ,
Un mic greieraş gri ,
Era fratele meu ,
Şi-l voi plânge mereu .

...Astfel suntem şi noi ,
Îi alungăm pe cei goi ,
Dar Domnul Isus ,
Ne vede de sus
Şi când El va veni ,
Noi la stânci vom fugi !


15.02.2015
Cornel Jigău