Neputința înalță altarul

Neputința înalță altarul
Pentru jertfa ei de seară
Când cei mulți își plâng amarul,
Că nu semăn, nici nu ară...

Sapă în schimb niște morminte
De activități formale
Unde aruncă-n vânt cuvinte
Și mulțimi de vorbe goale.

În chintesența de iluzii
Cu visări alimentată,
O nădejde în deziluzii
Ne prezintă îmbrăcată!

Pe când viața de credință,
E hrănită din Cuvânt
Și nădejdea-i biruință
Probată de Duhul Sfânt!

În ea, nu-i împrejurare
Să domnească neputința
Căci pe-a Domnului altare
Arde necurmat voința.

De se-adună doi sau trei
Pe Hristos Îl preamăresc
Că-i Nădejde vie în ei
Și cu faptele vorbesc!

O, întăriți-vă-n credință,
Ridicați-vă de jos...
Nu există neputință
Pentru cei ce-s în Hristos!

25/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)