Se strâng norii...

Se strâng norii oropsiți,
Îngroziți de vreme bună
Și de razele fierbinți,
Să prepare o furtună...

Iar lumina, plictisită
De-adunarea lor nebună
Stă deasupra și se uită
La cum fulgeră și tună.

Fulgerele sfâșie crunt
Norii furioși din zare
Care lăcrimând mărunt
Se fălesc viteji sub soare,

Bubuind prin nevăzut
Din tunuri asurzitoare,
Însă printr-al lor disput'
Răsar zâmbete de soare...

Așa-i viața noastră frate,
Cu furtuni răsunătoare...
Însă mergem mai departe
Mângâiați de-al nostru Soare.

02/03/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)