Văd chipul tău în vis
Zȃmbind de sub năframă
Și mă trezesc plȃngȃd:
“Mi-e dor de tine, mamă!”

A înflorit cȃmpia,
Dar cine să ia seamă
Cȃnd inima e tristă?
“Mi-e dor de tine, mamă!”

Ȋn taină-mi plec genunchii
Și ruga mea te cheamă;
Nu pot să-nfrȃng eu dorul:
“Mi-e dor de tine, mamă!”

Te voi vedea odată,
Știu sigur, nu am teamă
Dar, pȃn’ la revedere,
“Mi-e dor de tine, mamă!”


Roma