1. O, soare care-ţi dai lumina
Spre toţi atât de minunat,
Cum ai să-nvinuieşti odată
Pe cel ce nu te-a meritat!

R: Tu, suflet fără rugăciune,
Nepăsător şi surd mereu,
Când toate-au să te-nvinuiască,
/: Ce-ai să răspunzi :/ X3
Lui Dumnezeu?

2. O, dulci izvoare-mbelşugate
Ce stâmpăraţi pe-orice-nsetat,
Cum o să-nvinuiţi odată
Pe cel ce, bând, nu S-a-nchinat!

3. O, pâine ce te dărui hrană,
Cu-ndestulare, tuturor,
Cum ai să-nvinuieşti odată
Pe cel nerecunoscător!

4. O, sânge sfânt ce-ai curs pe cruce,
Să-i speli pe toţi desăvârşit,
Cum ai să-nvinuieşti odată
Pe cel ce te-a batjocorit!

5. O, legământ ceresc şi unic,
Făcut să fii în veci păstrat,
Cum ai să-nvinuieşti odată
Pe-acela care te-a călcat!

6. O, sfânt prilej al mântuirii,
Acum de-atâtea ori avut,
Cum ai să-nvinuieşti odată
Pe-acela ce te-a tot pierdut!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 120.
Autor text: Traian Dorz.