Doar o floare...

Nu-s în viață doar o floare
Sădită de mîna Sa...
Dar nu sunt la întîmplare,
Pusă în grădina Sa...

M-a iubit, m-a pus cu grijă
Cînd eram un firicel...
Ce frumoasă săditură
Ca să fii plantat de El!

M-a udat în grea căldură,
M-a păzit în noaptea grea.
Mi-a fost scut și-ntăritură,
Căci eram plăcerea Sa.

Dar ajuns-a apoi, vremea,
Ca să răspîndesc parfum,
Și să-i fac eu, bucurie,
Căci e Grădinarul bun.

O! Ce clipe fericite!
Ce "simboluri" mă străbat,
Cînd mă uit cu cîtă grijă,
Mîna sfîntă m-a purtat.

Cum El a avut răbdare
Cînd creșteam doar puținel...
Și cum, pe fiecare floare,
El le-a iubit tot la fel...

Astăzi, stau la umbra crucii
Și fiori mari, mă străbat...
Cum El, Creatorul lumii,
Stă în cuie atîrnat...

Plîg... și-adesea o-ntrebare
Spintecă lăuntrul meu...
Ce-a găsit așa valoare,
Să moară de dragul meu?...

Cum făcut-a atîta bine
Și cu drag m-a ridicat,
De mila grădinii Sale,
Suferința-a suportat...

Haideți, ca în unitate,
Flori, ce ne-a sădit Isus,
Să dăm miresme curate,
Așa cum dorește sus!

Și în har de mulțumire,
Să trăim mereu, mereu...
Nu e mult, și vine Domnul!
Vine la poporul Său!

Floare mică, floare rară,
Mai veghează de cu zori!
Mai arată-a cîta oară(?)
Că-n grădină sunt valori!

Nu te teme de furtună,
Nici că-ntr-o zi te-a strivit...
Stai cu pace-n Mîna bună,
A Celui ce te-a sădit!

Și atunci, în ziua 'ceea
Te va cîntări cu har,
Căci ai răspîndit mireasma
Mîntuirii, ce dă-n dar!
Amin