Am obosit Doamne
Mergând spre zările ce nu se mai zăresc,
Notez în suflet zeci de toamne
Cu frunze moarte și cu vânt
Cu tot ce-i tină și firesc.

Am obosit Doamne
În lupta spre mai bine, în straja unde stau,
Hienele-s nebune
Și mușcă ascuțit
Așa-m ajuns tribut de sânge să le dau.

Am obosit Doamne
Puterile sleite mă părăsesc, mă lasă
Mai fac un pas și semne
Că nu mai pot se-arată;
Sunt singur, sunt o scamă, pădurea este deasă.

Am obosit Doamne
Și stau gemând și te aștept
Despică cerul cu slăvile eterne
Și dă-mi izvoarele celeste
Să-mi stâmpăr setea grea din piept.

Am obosit Doamne,
Dar vreau să merg în sus și drept
Mă năpădesc atâtea toamne
Și sulițe vrășmașe mă străpung,
Și stau pe iarba rece și Te - aștept...


scrisă la data de 11.03.2015.
resursa poate fi citită și pe blogul personal http://tineridelanganoi.wordpress.com