Urmez trudind prescrisa-mi vreme
De „goană după vânt” sub soare
Cătând deasupra lui să-avânt
Misterioasa mea suflare
Ce n-are moarte dar se teme,
În șubred vasu-i de pământ,
Că-i vine vremea de plecare
`N afara vremii, așa devreme...

Dar merită vreo amânare
Când totu-i șir lung de probleme
Și ecuații umilitoare
Ce n-au o altă rezolvare
Și-n cârca certelor dileme
Cu ambalaje uimitoare
Aruncă o nouă provocare
La încercări și mai extreme...

La ce bun viață lungă oare
Aicea unde vremea-ți geme
De-o stăpânire înșelătoare
Sfidând Privirile Supreme
Ce-au rânduit timpul să cheme
Orice suflări neascultătoare
Și împovărate de blesteme,
La cea din urmă înfățișare...?!

Ioan Hapca – 09/03/2015