Bob căzut...

Când bobul de grâu e căzut,
Și talpa străină îl calcă,
Când zace-n străin așternut
În lumea străină, săracă,

Când geamăt din el se aude
Îşi plânge de milă între străini,
Oprește-Te Doamne, Te-ndură,
Și-l scoate din mărăcini.

Când păsări străine-l pândesc,
În zboruri-ntunecate-i dau târcoale,
Să-nghită bobul căzut,
Oprește-Te Doamne, alungă corbii
Prin sfânta-Ți salvare.

Când seara-și arată răcoarea
Și noaptea-și întinde-nserarea,
Spre bobul de grâu ce-i căzut,
Vino degrabă, ajută,
Cu palma-Ți zdrobită, sfânt-scut.

Că grâu-n lumină trăiește,
Nu-n negura ce-l mucegăiește,
Iar gustul din bobul de grâu,
Numai din Tine-și primește.

SandaTulics
29 martie 2015