Pe drumul cu spini pietros şi prea lung
Venea un creştin cu anii-n amurg...
Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă
Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă...

Cu trupul slăbit şi mâini tremurând,
Cu tălpi sângerânde şi dorul în gând
Venea aplecat sub povara prea grea
O, cum ar lăsa-o un pic de-ar putea...

Dar vede alături...şi-n faţă şi-n urmă
Cum vine cuminte a Domnului turmă
Şi parcă i-e teamă...de-ar sta o secundă
S-ar pierde în noapte pe-a timpului undă...

Şi merge creştinul cu pas gârbovit
Prin valea de plângeri...pe colţi de granit...
Cu fraţii alături mai prinde puteri
Mai soarbe o cupă de dulci mângâieri...

El ştie...e drumul aproape sfârşit
Şi gândul îl poartă la tot ce-a iubit...
Priveşte la paşii ce-n urmă-a lăsat
Şi are credinţa că este salvat...

Sleit de putere se-ndreaptă spre zări
Şi-nalţă o rugă pe-albastre cărări...
Primeşte-mă Tată...mă strânge la piept
E vreme-ndelungă de când Te aştept!

Vulcan-18-03-2015
Mary