Iacov a avut o PIATRĂ ce și-a pus-o căpătâi și pe care a visat frumos. El a înțeles că în viață nu contează cât de confortabil dormi, ci dacă ai vise frumoase când închizi ochii. Că mulți în lumea astea au perine scumpe și coșmaruri noaptea fără Dumnezeu.
Cei care îl ascultau pe Ștefan au avut tot o piatră. Fiecare. Au preferat să-și ducă bolovanu după ei la adunare. Au înțeles destul de târziu că cei ce folosesc pietrele ca să producă răni nu văd cerul deschis.
Moise a avut un TOIAG. L-a folosit să despartă apele Mării Roșii ca să treacă evreii de la robie la libertate. Ne-a învățat să ne folosim autoritatea în viață ca să deschidem drumuri noi pentru prizonierii păcatului de lângă noi.
Iuda a avut și el un toiag dar și l-a dat ca și garanție pentru o noapte de plăcere. Asta face păcatul: îți ia autoritatea care o ai, îți închide gura și îți pătează numele frumos pe care l-ai avut.
Isus a luat un ȘTERGAR în seara Cinei ca să-i spele pe ucenicii Săi. Ca să poți birui lupta din Ghetsimani mai întâi trebuie să te biruiești pe tine și să speli pe picioare inclusiv pe cel care te vinde în viață. Ce rare sunt astăzi ștergarele astea. Mulți vor mantaua puterii, puțini iau ștergarul slujirii.
Cel care a primit doar un talant tot un ștergar avea și el pe acasă. Dar nu a folosit ștergarul ca să slujească ci ca să țină de cald talantului îngropat. Câte flori neduse, câte vorbe frumoase nespuse, câte fapte bune nefăcute ținem și noi prin ștergare. De am înțelege că este o legătură între mântuire și nefolosirea investiției ce a pus-o Dumnezeu în noi…!
Tabita a avut un AC și cu acul acesta a făcut haine la sfinți. La ea la mormântare au venit surorile îmbrăcate în haine cusute de acul Tabitei. Nu puteau îngerii s-o ducă în cer la cum plângeau cei de acolo după ea. Că în viață contează mult ce amintiri lași în urmă.
Penina a avut și ea un ac. L-a folosit ani de zile să o țină pe Ana la distanță. Vorbe grele, privire trufașe, ac de marcă. Probabil că la Penina la mormântare nu a plâns nimeni.
Femeia păcătoasă care a schimbat mirosul din casa lui Simon avea un PĂR tare frumos. N-a găsit la nici un magazin un ștergar mai de calitate ca să-i șteargă picioarele lui Isus ca și părul ei. Mulți vor să stea la masă cu Isus dar prea puțini la picioarele lui.
Absalom avea și el păr de calitate. Dar mai mult îl folosea pentru freze decât pentru șters lacrimi. Mi-l imaginez cum își trecea cu mândrie mâna prin păr tot la câteva secunde când vorbea cu cei care veneau la palat să ceară câte un sfat. I-a fost de mare folos când a trecut dincolo. Atârnat între cer și pământ ca să vadă țoți că poți fi fără cusur în trup, dacă ai cancer în suflet și rebeliunea te stăpânește, nu ajută la nimic frumusețea exterioară.
Daniel a avut FERESTRE superbe la casă. Erau din acelea ce se deschideau larg spre Ierusalim. Tare mult contează ferestrele noastre spre CER înainte de groapa cu lei. Ferestrele alea deschise au schimbat papilele gustative ale leilor. I-au făcut să-și dorească să mănânce demoni nu îngeri.
Ieremia a văzut poporul că și-au schimbat ferestrele. A mers să vadă ce fel de marcă și-au pus, câte straturi de sticlă, ce culoare, ce feronerie. Când colo s-a îngrozit: erau ferestre pe care intrau moartea (Ier. 9:21). Stoc nelimitat e și astăzi. Că nu fereastra în sine e problema ci ce preferăm să privim pe ea. Ierusalimul sau Babilonul? Moartea sau viața? Imoralitate sau spiritualitate? Ce intră pe fereastră te demolează sau te zidește?
ACOPERIȘ tare bun avea Petru la Iope. Când adormeai acolo simțeai o briză de cer și vedeai imagini cu ce va urma în slujire. Să tot urci pe astfel de acoperiș pentru a primi vedenii cerești și sfaturi pentru lucrare.
Acoperiș de mai mare calitate avea David la palat. Dar numai calitate materială. Urcase David într-o zi pe el nu ca să scrie un psalm ci ca să vadă dacă nu și-au făcut vecinii ceva piscină prin curte. Când lipsești de la războaiele unde frații tăi își dau viața și ai prea mult timp liber, ai toate șansele ca acoperișul pe care urci să te coboare ani de zile în viață.
Să ne verificăm azi ceea ce avem. Nu contează în viață cât de mult sau de puțin ai, ci cum folosești ceea ce ai. Ateul adună, creștinul împarte. Egoistul se gândește la el, creștinul la frații lui.
Într-o zi vom da socoteală de bunurile avute. Să folosim ce avem în așa fel încât la final să auzim: “ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)