Pacea, din punct de vedere al Sfintei Scripturi, reprezintă o reflectare a păcii treimice asupra oamenilor, iar întronarea păcii pe pământ constituie urmarea firească a venirii în lume a Domnului păcii, Cel vestit de profeții Vechiului Testament, a cărui stăpânire nu va avea hotar, El este Mielul lui Dumnezeu care va ridica păcatul lumii.
Nașterea Domnului Isus Hristos, a fost vestită de îngeri prin cuvintele: „astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul” (Luca 2:11). Această veste reprezintă o mare bucurie atât în cer cât și pe pământ, deoarece pacea în lume este adusă de Domnul Isus, Mântuitorul nostru, Domnul păcii: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:24). Pacea cu Dumnezeu s-a vestit prin îngeri, prin Isus Hristos, iar această pace se dobândește prin credință și rugăciune: „...să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (1Timotei 2:1), fiind însoțite de dreptate, de bucurie, de dragoste pentru legea Domnului.
Toate aceste sunt făgăduite Bisericii, celor ce vin la Hristos, celor smeriți, credincioși și celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu.
Pacea pe care Biserica o oferă lumii, se fundamentează pe principii creștine și morale. După învățăturile primite de la Dumnezeu și Domnul nostru Isus, toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu, egali între ei, formând o mare familie spirituală: „...trăiți în pace cu toți oamenii” ( Romani 12:18) Pacea după care însetoșează omenirea, este cea evanghelică, ale cărei rădăcini sunt înfipte în înaltul cerurilor și care nu este produsul violenței.
În predica de pe munte, în una din cele nouă fericiri, Isus încurajează întreaga omenire spre pace și bună înțelelgere: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9).
Mai sunt și alte versete în care se vorbește despre pacea pe care Dumnezeu vrea s-o reverse asupra lumii, dar pacea despre care vorbește Mântuitorul Isus Hristos tot timpul, nu este o pace pe care o vom găsi în lume, printre oameni, ci este o pace pe care o vom afla printre noi, în relație directă cu El, prin rugăciune, prin împlinirea poruncilor Sale, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” ( Luca 17:21.). Oricine va încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu, trebuie să știe căci se va lovi de Duhul Adevărului, de însuși Domnul, prezent în toți oamenii, care-i ancorează puternic în veșnicie. Hristos ne dă permanent pacea Sa, toată pacea lumii este de la Dumnezeu.
Atunci când ai pace în suflet, te vei putea ruga liniștit pentru fiecare, alături de familie, prieteni, colegi, cunoscuți sau necunoscuți, însă pacea aceasta este pace omenească. Pacea lui Dumnezeu este altceva! Prin Dumnezeu putem birui totul, răbdăm și iertăm totul, prin El putem înțelege și crede totul.
Putem considera căci o persoană este într-o stare de pace cu Dumnezeu, doar atunci când este împăcat cu Dumnezeu. El ne oferă pacea Lui, atunci când Îl căutăm prin rugăciune, însă mulți consideră că este de ajuns să stai acasă să te rogi, dar Dumnezeu prin Cuvântul Său ne spune: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20).
Ce moștenire prețioasă a lăsat Domnul nostru drag ucenicilor Săi când a plecat de la ei! El le-a zis: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27).
Această pace despre care tot vorbim, nu este întemeiată pe zâmbetul norocului, pe mulțimea de prieteni care ne înconjoară sau pe sănătate fizică, ci este o pace care rămâne în orice împrejurare a vieții, chiar și atunci când sănătatea slăbește sau când vine sărăcia. Pacea este cel mai bogat dar pe care Tatăl L-a dat copiilor Săi!
De cele mai multe ori, nu este suficient să vorbești despre pace. Trebuie să crezi în ea, și pe parcurs îți dai seama că nu este suficient să crezi în ea, ci trebuie să faci eforturi pentru a o obține!
În concluzie, pacea înseamnă să fii împăcat cu Dumnezeu, înseamnă să ai minte curată, blândețe în suflet, înseamnă odihna vieții.
Pacea este un proces care un trebuie să se încheie niciodată!
„Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați într-un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți recunoscători” (Coloseni 3:15). Amin!