Poziţia faţă de medic
Curând după întoarcere, mi s-a îmbolnăvit un băiat şi a trebuit să mă gândesc că s-ar putea să moară.. Atunci s-a ridicat în mine gândul: "Ce o să zică oamenii, dacă nu o să mergi la medic?" Mi se părea că trebuie să mă învinuiesc. Am stat liniştit şi am întrebat: "Doamne, ce să fac?" Mi-a venit să deschid Biblia. Am deschis-o, dând peste Cuvântul"
"Iată semnele care vor însoţi pe cei care vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi."
Atunci, am bătut cu pumnul în Biblie şi am zis: "Eu cred!" Deja îmbrăcasem hainele de duminică, pentru ca să merg la medic, dar, deoarece, am crezut, s-a făcut linişte în mine. Băiatul era greu bolnav. Dar am văzut că Isus este medicul, cel mai mare medic, de aceea nu trebuie să-mi fac scrupule şi gânduri cu privire la ceea ce vor spune oamenii; astfel, am devenit liniştit. Seara, a venit peste mine o putere şi o mai mare linişte şi băiatul s-a făcut sănătos iar a doua zi a mers la şcoală.
În cartea Evrei 35-36, scrie:
"Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplată. Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit."
Unii, nu pot astepta şi trebuie sa se ajute singuri, ca Saul. Astfel, ei părasesc încrederea. Ce mulţi sunt aceia care s-au îndepărtat de viaţă prin aceasta! Dumnezeu îi lasă pe copiii Săi, uneori, să aştepte... Adesea se merge cu aceasta până la extrem, chiar în multe lucruri...
Am fost odată chemat la o naştere; era şi medicul acolo. Spunea că trebuie intervenit cu operaţie căci doar aşa pot fi salvaţi copilul şi mama. Eu am dat un sfat: "Luaţi seama şi lăsaţi lucrurile să meargă pe cale naturală!" Medicul constatase că totuşi e imposibilă naşterea naturală; dar noaptea, pe când medicul dormea, copilul s-a născut! Noi avem Un Dumnezeu care poate interveni în orice extremă! El nu este legat!
Unii, au o credinţă asemănătoare cu a copilaşului unui medic. El spunea că dacă un caz nu e aşa de greu, poate să ajute Mântuitorul; dar dacă e un caz mai greu, va trebui să ajute tatăl său care e medic. Aşa cred mulţi. Eu unul, nu-i resping, desigur, pe medici şi nu arunc cu piatra în nimeni. Dar în toate trebuie credinţă, răbdare şi perseverenţă. Adesea, noi gândim: "Acum e totul gata, nu se mai poate face nimic!" Dar atunci, intervine Dumnezeu! Eu ştiu că am un Medic atotputernic, un Specialist pentru toate! O, Iubitul meu Medic Ceresc Care adeseori a intervenit şi m-a vindecat! Noi nu trebuie sa impunem nimic, sa nu forţăm nimic! Dacă El nu vrea, trebuie să fiu şi eu de acord!
În Ponte, în căminul de vacanţă, am avut boala zona zoster. Un medic ce era acolo, a zis că nu-i nimic de făcut decât să mă rog... zicea că şi el a avut-o. O domnişoară ce venise în căminul de vacanţă, m-a întrebat cu ce m-ar putea ajuta... dar eu i-am răspuns căci numai Domnul îmi poate potoli durerile. Şi, într-adevăr, Dumnezeu, m-a atins! Tânăra care văzuse, bătea din palme, strigând: "Dumnezeu a ajutat! Dumnezeu a ajutat!"
Dacă eşti copilul lui Dumnezeu, trebuie să te încrezi în El!
Trebuie să aşteptăm totul de la Dumnezeu! Care tată, având un copil bolnav şi având puteri miraculoase, nu şi-ar vindeca copilul?
Uneori, ne putem vindeca şi prin punerea mâinilor; dar mulţi sunt prea mândri pentru a lăsa să se puna mâinile peste ei; alţii cred căci mâinile au oferit vindecare şi nu Dumnezeu; credinţa copilărească este lucrul cel mai simplu. În ea nu este nimic artificial. Ea se bucură de Dumnezeu, lucrează potrivit Cuvântului Său şi are parte de harul şi de puterea Sa.
Chiar şi suportarea cu răbdare a unei boli trupeşti, este răsplătită! Cine este predat lui Dumnezeu şi primeşte boala ca din mâna lui Dumnezeu, îi este de folos. O soră avea odată dureri îngrozitoare. Uneori striga de durere... Iată cum se ruga ea:
"Iubite Mântuitor, păzeşte-mă de cârtire!"
Această sora a avut o minunată plecare la Domnul. Cu puţin înainte de moarte, a putut să vadă că şi boala aduce slavă, dacă primim călăuzirea lui Dumnezeu şi nu-L întristăm prin văicăreli. Doar cu două ore înainte de plecare, sora a văzut Noul Ierusalim cu zidurile de aur, cu o scară de aur ce ducea acolo, cu multe gărzi de îngeri şi a auzit clar un glas lămurit: "Dacă Satana vine până la prag, sângele lui Isus, nu-l va lăsa să intre!"
Mulţi se vaită deseori dar trebuie să sufere... trebuie să ne gândim întotdeauna căci noi merităm suferinţa; atunci, nu vom mai cârti. Dacă noi cârtim, Dumnezeu nu ne poate fi de folos şi dacă ne ascultă, ne este spre pagubă, prin faptul că biruie încăpăţânarea.
Noi, putem stărui cu cereri după ajutor în supunere şi în umilinţă zicând: "Facă-se voia Ta!"
Atunci, intervenţia Lui nu va lipsi!