Hristos a înviat, ce bucurie!


După ce Petru s-a uitat
Și a văzut mormântul gol
Fâșiile, le-a observat
Și un ștergar, era acol'

Ștergarul - sul era făcut
Și într-un loc anume pus
Atuncea Petru a crezut
Tot, ce femeile i-au spus

Cu toți, acasă s-au întors
Însă pe drum se tot gândeau:
Să fie așa cum Domnu-a spus?
Că va învia? Asta, știau!

Toți se întrebau, dacă-i așa?
Încă, erau nedumeriți
Precum le-a spus s-a întâmplat
De El, n-ar fi fost amăgiți

Ei au plecat, însa Maria
Stătea la mormânt și plângea
Ea nu gusta din bucuria
Căci Domnul ei, acum trăia

Ea se gândea că L-au luat
Și într-un loc tainic l-ar fii pus
Să-I facă rău, nu s-au lăsat
Parcă nu le-ar fi fost de ajuns...

Înspre mormânt s-a aplecat
Încă o dată, să privească...
Dar acol' i s-au arătat
Doi îngeri, ce-aveau să-i vorbească...

- Femeie, pentru ce jelești
Și verși aici, lacrimi amare?
-Pe cine cauți, ce dorești
Căci te vedem fără de stare?

-Eu am venit pentru Isus
Vorbea, Maria înlăcrimată
Dar nu-I aicea, căci l-au dus
Și n-am să-L mai văd, niciodată!

În sufletu-i se tânguia
Că n-a putut, să Îl găsească,
Să-L ungă, așa cum voia
În pace, să se odihnească

C-a fost destul batjocorit
Și schingiuit, desfigurat,
Scuipat de toți și chinuit
O vorbă n-a scos, a îndurat...

Apoi de acolo a venit
Un om; în fața ei stătea;
Și cu acesta a vorbit.
Că-i grădinarul, ea credea...

Omul pe ea a întrebat-o
De ce-i atât de înlăcrimată?
Vorbele lui au întristat-o
I-a spus, de ce-i îndurerată:

- Pe Domnul meu nu l-am găsit
Căci nu știu, cine l-a luat?
La al Său mormânt am venit
Ca să-L ung cu balsam curat

Crezând că este grădinarul
Și știe, cine l-a luat
Ea își vărsa aici, amarul
Unde l-au dus? l-a întrebat

Însă o voce a auzit
Care, pe nume îi spunea
Privirea ea și-a ațintit
Chiar Domnul Vieții, Îi vorbea

- Rabuni! - tare a strigat
Și-a vrut cu mâna să-L atingă...
Atins, Domnul nu S-a lăsat
Iar ea, continua să plângă...

Acum plângea de bucurie
Căci Domnul ei, a înviat
Va spune tuturor să știe
Că această zi, a apucat

Și Domnul ei drag I-a vorbit,
Să nu-L atingă, deocamdată...
La Tatăl Lui, nu S-a suit
Dar, o să meargă de îndată;

Apoi, I-a spus să se grăbească
Să povestească ce-a văzut
Pe ai Lui frați să îi găsească
Să spună, cum s-a petrecut...

Să nu uite să le vestească:
Se va întoarce negreșit;
Spre Tatăl Lui o să pornească
Căci toate acum, le-a împlinit. ~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~.
Maria îndată a pornit
Porunca Lui s-o împlinească
Avea sufletul copleșit
De-o dragoste pură, cerească,

Avea în ea o bucurie
Ce nu putea fi egalată
Ar fi strigat, ca toți să știe
Despre minunea arătată

Isus e viu, a înviat!
La ucenici le povestea...
El, chiar în fața ei a stat
Și i-a vorbit, El viu era!

A fost o mare bucurie
Și vestea i-a însuflețit
Acum, Îl așteptau să vie
Pe Domnul lor, cel preaiubit

Spre seară cu toți L-au văzut
El "Pace voua" le-a urat
Tot ce le-a spus s-a petrecut
Văzându-L, mult s-au bucurat;

E viu! E viu! Cu toți strigau;
Isus cel sfânt, a înviat!
Ei, osanale-I aduceau
Și Îi cântau neîncetat!

Amin

Câmpia Turzii, 13.04. 2015